Bancuri justitie

Un avocat tanar strabatea lumea in cautarea adevarului. La un moment dat, aflandu-se pe un munte inalt, ca sa se adaposteasca, intra intr-o pestera, unde gasi o baba incalzindu-se la foc. Uimit sa gaseasca un asemenea personaj in pustie, tanarul o intreaba:
- Cine esti tu?
- Eu? Eu sunt Adevarul.
- Nu, nu se poate sa fii tu Adevarul! Nu pot sa ma intorc la prietenii mei si sa le spun ca dupa ce am calatorit mari si tari, cand am ajuns in cele din urma in fata Adevarului, este intruchipat de o babornita urata si amarata, care sta intr-o pestera uitata de lume!
- Atunci spune-le ca sunt tanara, frumoasa si bogata!

La tribunal, judecatorul:
- Si vreti sa sustineti ca atunci ati crezut ca portmoneul gasit va apartine?
- Portmoneul nu, dar bancnotele imi pareau cunoscute...

Judecatorul intreaba martora:
- Sunteti casatorita?
Ea ofteaza. Judecatorul dicteaza secretarei:
- Nu e casatorita.
Apoi intreaba martorul:
- Sunteti casatorit?
Martorul ofteaza. Judecatorul dicteaza:
- Casatorit.

Care este diferenta dintre MITA si DAR? - Un DAR este atunci cand cel care primeste spune: "Multumesc!" , iar cel care da spune: "Sa nu mai vorbim despre asta!". O MITA este atunci cand cel care da spune: "Multumesc!" , iar cel care primeste spune: "Sa nu mai vorbim despre asta!".

- Acuzat, recunosti acest cutit?
- Da, domnule judecator.
- Insemna ca marturisesti crima.
- Nu marturisesc nimic. Dar mi-l aratati pentru a patra oara. E normal sa-l recunosc!

Ion creste intr-un oras mic si-apoi se muta la Bucuresti pentru a urma facultatea de drept. Decide sa se mute inapoi in orasul natal si sa isi deschida propriul birou de avocatura, insa afacerile ii merg cam greu la inceput. Intr-o zi, vede un om apropiindu-se de usa biroului. Fiind primul sau client doreste ss ii faca impresie buna. Cand acesta ajunge la usa, Ion ridica rapid receptorul telefonului si incepe, facandu-I semn cu mana sa intre:
- Nu. In nici un caz. Spune-le idiotilor ca nu ma voi opri pana nu primesc un miliard despagubire. Da. La tribunal am sedinta maine. Spune-i procurorului general ca am timp sa ma intalnesc cu el numai saptamana viitoare candva.
Si continua asa pentru vreo cinci minute. Omul asteapta cu rabdare pana Ion termina. Acesta pune jos receptorul si se intoarce catre noul venit.
- Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati. Sunt foarte ocupat. Cu ce va pot ajuta?
Omul raspunde:
- Sunt de la Romtelecom. Am venit sa va instalez telefonul...

Un barbat e adus in fata judecatorului pentru ca a omorat-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveti intentia ca tribunalul sa nu va condamne la inchisoare pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cat de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti argumente cu adevarat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm.
- In ziua respectiva i-am spus sotiei:
- E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
- Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeste pigment.
- Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numeste pergament.
- Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.
- Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul "fragment" ca sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa mine cu o carte in mana si imi spune:
- Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte, daca nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.
Iau cartea in mana si ii spun "Draga mea, asta e o carte in limba franceza Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana.
- Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie care am facut meditatii cu un vector de la facultate!
- Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector si era troian.
- Hector e unitate de masura a suprafatei, blegule.
- Ala e hectar draga mea.
- Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
- Ala se numeste nectar, spun eu, oftand din adancul sufletului.
- Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
- Nu se spune duo se spune duet.
- Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi barbati se bat cu sabiile!
- Ala se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecator, aveam tunel pe limba, dar am simtit ca mi se face negru in fata ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.
Liniste in sala. Judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:
- Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.