Fabula papagalului

Criza mondiala
A lovit,
Subit,
Si lumea animala.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au inceput supusii sa isi arate coltii:
Il acuzau cu totii
Ca-n loc de vreo masura,
El sta numai in chefuri, dezbina si injura,
Crezandu-se-mpreuna cu-o haita de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-si facura si ele sindicate,
Sa poata protesta in mod organizat.
Speriat,
Vazand conducatorul ca gluma se ingroasa,
Ca poate sa o ia chiar dansul pe cocoasa,
S-a gandit,
C-ar fi mai potrivit,
Sa-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care sa nu graiasca
Decat ce-o sa auda din gura lui zeiasca.
Incantat
De propria-i idee, indata a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Si-l imita la greu:
- Prietene, ii spuse cu aer de magistru,
De astazi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Si nu pricep nimic
Din ce se-ntampla-n jungla cu criza mondiala!
- Ha, ha! Faci o greseala:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie sa te-agiti,
Ci numai sa imiti,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de... avatar.
Hai, vino, sa te-nvat acum ce ai de spus,
Din zori pana-n apus!
Si micul papagal, destoinic, a-nvatat
Politica de stat...
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, linistit, netemator, etern,
Le-arata tuturor ca hiba-i la guvern.
In fabula aceasta, MORALA ne invata,
Ca oricine in viata
Chiar scapa de scandal,
Cand are "papagal"!

Compusa de: Lica Pavel